Comoara din Stufăriș

Dragii mei copii, astăzi veți asculta o poveste despre un crocodil mic, dar cu o inimă mare... care avea de învățat o lecție importantă. Cu toții ne supărăm uneori, mai ales când lucrurile nu ies așa cum ne dorim. Dar Dumnezeu vrea să ne învețe cum să ne stăpânim mânia și să păstrăm inima noastră curată și liniștită. Așezați-vă comod și haideți să vedem ce s-a întâmplat cu micul Călin și comoara din stufăriș…

În adâncul unei jungle pline de viață, lângă un lac strălucitor, trăia un crocodil tânăr pe nume Călin. Deși era mic, visa să fie un mare explorator. Îi plăcea să caute lucruri ascunse, să descopere mistere și să fie primul care găsea ceva nemaivăzut.

Într-o dimineață, pe când soarele mângâia luciul apei, Călin a auzit o poveste de la broasca bătrână:

— Se spune că în stufărișul de la marginea lacului e ascunsă o comoară. Dar numai cei cu inima curată o pot găsi.

Ochii lui Călin au strălucit.

— O s-o găsesc! strigă el, pornind val-vârtej către stuf.

Dar când a ajuns acolo, a dat peste o problemă: pe poteca îngustă stătea Fru, un pui de vidră care ronțăia liniștit niște fructe.

— Dă-mi drumul! Trebuie să trec! a strigat Călin.

— Mai așteaptă un pic, Călin, poteca e îngustă, îi răspunse calm Fru.

Dar Călin nu era dispus să aștepte. A trântit coada în apă, a țipat, s-a zvârcolit în noroi și s-a supărat cum nu se mai supărase niciodată. Fru s-a dat speriat la o parte, iar Călin a trecut vijelios mai departe.

A căutat ceasuri întregi în stuf. Dar, cu cât căuta mai mult, cu atât totul era gol. Nicio comoară. Niciun semn.

Obosit și murdar, s-a întors acasă, unde mama lui îl aștepta.

— Ce-ai pățit, Călin?

Cu ochii plecați, i-a povestit totul. Atunci, Croco-Mama l-a privit blând și i-a spus:

— Călin, comoara din stufăriș chiar există. Dar nu e din aur și nu e ascunsă printre frunze. Comoara e în inima ta. Și Dumnezeu o descoperă numai celor care o păstrează curată — fără mânie, cu răbdare și bunătate.

Călin a simțit un nod în gât. Își aminti cum a țipat la Fru și cum mânia i-a întunecat gândurile.

— Ce pot să fac, mamă? am greșit…

— Roagă-te Domnului să-ți curețe inima. Și cere-ți iertare.

A doua zi, Călin s-a dus la Fru și i-a spus cu glas sincer:

— Îmi pare rău că m-am purtat urât. Ai fost bun că n-ai țipat înapoi.

Fru a zâmbit. În acel moment, Călin a simțit ceva strălucind în inimă — o bucurie caldă, o pace nouă.

Și-a dat seama: aceea era comoara.

Comoara nu se află în lucrurile din afară, ci în inima curată. Mânia ne ascunde binele, dar Domnul Iisus ne ajută să fim buni, răbdători și să-L lăsăm să lucreze în noi.

Și astfel, Călin a învățat că adevărata comoară nu e ceva ce putem ține în mână, ci ceva ce păstrăm în inimă: pacea, bunătatea și ascultarea de Dumnezeu. Data viitoare când vă simțiți supărați, aduceți-vă aminte de Călin și rugați-L pe Domnul Iisus să vă ajute să fiți liniștiți și buni. Pentru că o inimă curată este cel mai prețios dar pe care îl putem avea.