Corbii și Taina Ascultării

Dragii mei,

Astăzi o să ascultați o istorie din Biblie, spusă dintr-un unghi special — chiar de niște corbi care au avut o misiune deosebită!

Vom afla ce se întâmplă atunci când cineva alege să asculte de Dumnezeu, chiar dacă pare greu sau ciudat, și cât de mult Se îngrijește El de cei care au încredere în El.

Pregătiți-vă inimile și urechiușele, pentru că povestea aceasta ne va învăța că Dumnezeu este întotdeauna aproape de cei care Îl urmează cu credință.

Corbii și Taina Ascultării

Sus, într-un cuib bine ascuns printre stânci, trăiau doi corbi înțelepți: Arak și Nera. Erau bătrâni și văzuseră multe, dar în ziua aceea, ceva le tulbura penele.

— Ai simțit, Nera? întrebă Arak, privind în zare. Vântul aduce neliniște dinspre Samaria.

— Da… E ceva ce nu am mai simțit. Parcă pământul plânge. Hai să vedem!

Au întins aripile și au pornit în zbor, survolând orașul agitat. În mijlocul Samariei, oameni grăbiți cărau piatră, lemn și metal. Se construia un altar uriaș.

— Ăsta nu e altarul lui Dumnezeu, șopti Nera.

— Nu… E al lui Baal. Împăratul Ahab s-a abătut de la calea cea dreaptă. Și uite-i acolo... pe cei trei prieteni.

Jos, pe șantier, stăteau Eliab, Chira și Beni. Corbii îi cunoșteau din copilărie. Îi văzuseră rugându-se la templu, lăudând pe Dumnezeu. Dar acum…

— Beni! strigă Eliab, călcând atent printre pietre. — Te-am căutat peste tot! Ce faci aici?

— Ce fac? Lucrez la viitor! zâmbi Beni, ridicând un ciocan. — Uite ce frumos va fi altarul lui Baal!

Chira clătină din cap.

— Beni, noi nu am venit aici să muncim, ci să te oprim. Asta nu e lucrarea lui Dumnezeu. Te rugăm…

— Toți sunteți cu povești! răspunse Beni. — Baal aduce ploaia, recoltele… Asta e vremea lui!

— Beni, te știam altfel, zise Eliab cu durere. — Tu știi Adevărul. Dumnezeu ne-a fost alături mereu.

— Și ce am câștigat cu El? izbucni Beni. — Prea multă așteptare și prea puțină ploaie!

— Ascultarea nu înseamnă ușor, spuse Chira. — Dar înseamnă viață. Ilie ascultă. Tu de ce nu poți?

Beni oftă, apoi ridică din nou ciocanul.

— Eu rămân aici. Voi mergeți, dacă vreți.

Corbii se ridicară mai sus, cu inima grea.

— Ai auzit, Nera? Unul a ales idolii. Dar ceilalți doi... au rămas credincioși.

Chiar atunci, din cer, glasul lui Dumnezeu s-a coborât peste ei — o chemare importantă și clară.

— Arak. Nera. Ilie, slujitorul Meu, are nevoie de voi. Duceți-i hrană. Dimineața și seara.

— Ilie? Profetul? întrebă Arak. — Ce bucurie! Hai, Nera, să ne grăbim!

Zburară deasupra văilor și munților, până la un pârâu liniștit numit Cherit. Acolo, ascuns între stânci, Ilie stătea liniștit. Era singur, dar încrezător. Dumnezeu îi spusese să vină aici. Și el ascultase.

— Uite-l, zise Nera. — Nu se teme. Nu întreabă. Așteaptă. Are credință.

În fiecare zi, dimineața și seara, corbii îi aduceau pâine și carne. Nu era ușor. Zburau pe ascuns. Învățau drumuri noi. Dar nu se plângeau. Dumnezeu îi trimisese — și asta le era de ajuns.

— Știi, Nera? Ilie ne învață ceva prețios, spuse Arak. — Că ascultarea aduce viață. Și că Dumnezeu are grijă de cei ce se încred în El, chiar și prin corbi ca noi!

Și așa, pe când lumea ridica altare de piatră, într-un colț tăcut al pustiei, credința lucra în taină, purtată de două aripi negre și o inimă curată.

Ce poveste minunată, nu-i așa?

Chiar și corbii, niște păsări negre și deseori neînțelese au fost alese de Dumnezeu pentru o lucrare specială — pentru că s-au lăsat folosite de El.

Ilie n-a întrebat „De ce?" și n-a fugit de ascultare, chiar dacă a fost singur. A avut încredere deplină în Dumnezeu… și Dumnezeu nu l-a lăsat niciodată singur.

Amintește-ți și tu: chiar dacă ceilalți aleg alt drum, tu poți rămâne lângă Dumnezeu. El va avea grijă de tine în moduri minunate, uneori chiar neașteptate!

Ne revedem curând cu o nouă poveste plină de lumină! Până atunci… rămâneți aproape de Isus!