Curtea Măgărușilor
Poveste despre măgărușul Băsmăluță care învață că lucrurile mici, făcute cu bucurie, aduc pace și armonie în familie, și că copiii pot fi de mare folos în casă, chiar și cu lucruri mici, când învățăm să fim ordonați și disciplinați.
Dragii mei, ați observat vreodată cât de frumos și liniștit este acasă când totul este la locul lui? Știați că și voi, chiar dacă sunteți mici, puteți ajuta la ordine și curățenie? Astăzi vom face cunoștință cu un măgăruș simpatic, pe nume Băsmăluță, care va descoperi că lucrurile mici, făcute cu bucurie, aduc multă pace și armonie în familie. Haideți să ascultăm cu atenție și să vedem ce putem învăța de la el!
Curtea Măgărușilor
Într-un colț liniștit de câmpie, la marginea unei păduri înmiresmate, trăia o familie de măgari harnici. Curtea lor era mică, dar plină de viață: flori, saci cu morcovi, găleți de apă și o mică magazie de lemn unde păstrau fânul uscat.
Băsmăluță era cel mai mic măgăruș din familie. Avea doar trei ani și era iute de picior și plin de curiozitate. Dar când venea vorba de ordine… ei bine, Băsmăluță prefera să se joace și să sară peste orice sarcină.
Într-o dimineață, mama lui, măgărița Alba, îl strigă:
— Băsmăluță, dragule, vino să mă ajuți să punem la loc coșulețele cu mere!
— Dar eu… construiesc un deal de noroi! răspunse el, cu o ureche căzută și una ridicată.
— Știu, e distractiv să te joci. Dar casa noastră are nevoie de grijă, la fel cum ai tu nevoie de iarbă proaspătă. Dacă fiecare face puțin, totul rămâne curat și frumos, spuse Alba zâmbind.
Băsmăluță mormăi:
— Dar sunt prea mic… nu știu cum se face ordine.
Tatăl său, bătrânul Rostic, se apropie calm și-i atinse ușor spatele cu botul:
— Nu e greu, fiule. Hai să-ți arăt eu. Tu pui merele în coș, eu le așez în rând. Învățăm împreună.
Băsmăluță oftă… dar acceptă. Curând, coșurile fură pline și așezate frumos sub copertina de paie.
— Vezi cât de repede am terminat când am lucrat împreună? întrebă tatăl.
— Da… și chiar a fost amuzant, recunoscu măgărușul. Ce mai putem face?
Mama îi arătă două găleți răsturnate:
— Le poți ridica tu și le poți pune lângă jgheabul de apă?
— Pot! răspunse Băsmăluță, și cu o împingere puternică din cap, gălețile ajunseră la locul lor.
— Bravo, băiete! spuse Rostic. Știi, în fiecare zi, mici lucruri ca acestea ne țin curtea curată și casa în rânduială. Așa putem trăi liniștiți și bucuroși.
Mai târziu, un vânticel se porni și ridică în aer niște frunze uscate și paie. Băsmăluță le urmări cu privirea, apoi spuse:
— Eu le adun, mama! Știu unde ținem mătura din crenguțe!
A adunat paiele cu grijă, le-a dus într-o moviliță și le-a pus în coșul de compost. Apoi s-a întins mulțumit lângă tatăl lui.
— A fost o zi bună, spuse el.
— Da, dragul meu. Pentru că ai ales să fii de ajutor. Ordinea începe cu obiceiuri mici și o inimă doritoare.
Copiii pot fi de mare folos în casă, chiar și cu lucruri mici. Când învățăm să fim ordonați și disciplinați, casa devine un loc frumos și liniștit, unde fiecare are un rost.
Ce frumos a fost să vedem cum Băsmăluță a ales să ajute și să fie de folos în curtea familiei sale! Așa cum el a făcut pași mici, dar curajoși, și voi puteți strânge jucăriile, pune farfuriile în chiuvetă sau șterge masa. Când fiecare face ce poate, casa devine un loc cald și plin de dragoste. Să nu uităm: Dumnezeu Se bucură când suntem harnici și ordonați. Ne revedem curând, dragi prieteni! Să fiți buni, veseli și gata să ajutați!
